Sunt 20 de ani... au trecut pentru mine cu o viteza iesita din comun. Nu pot inca sa realizez ca tot acest timp, parca s-a comprimat intr-o clipire, intr-o miime de secunda, o respiratie.
Am participat, ca reprezentant al Consiliului General, la ceremoniile de comemorrare a eroilor cazuti in Decembrie '89.
Am avut un sentiment ciudat. Pe de-o parte era un sentiment de recunostinta fata de cei ce au murit atunci, dar mai ales fata de ceii vii, prezenti acolo la festivitati, dar si unul de ura neasemuita pentru ca nu stiu adevarul "adevarat" si complet.
De altfel erau multi eori prezenti, oameni tristi, unii cu lacrimi in ochi, eroi, resemnati.
DUMNEZEU SA VA ODIHNEASCA IN PACE FRATI UCISI IN '89!
Are dreptate Domnul DINCA: NU ESTE VINA VOASTRA CE A URMAT !!!
Felix, qui potuit rerum cognoscere causas!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu