Educatia: Prioritate de grad 0 in anul 2010!

In cele ce urmeaza este un fragment din RAPORTUL Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice din România. Devine de importanta strategica punerea in practica, la nivel local, a recomandarilor din Raport. In acest an, cu toate ca nu va fi usor din punct de vedere financiar, administratia locala trebuie sa raspunda pozitiv diminuarii riscurilor si fenomenelor privitoare la educatie si nu numai. 
Fiind secretarul Comisiei pentru Invatamant, Cultura, Culte, Sport din cadrul Consiliului General al Municipiului Bucuresti, ma vad obligat sa pregatesc proiecte alaturi de colegii mei, pentru imbunatatirea accesului la educatie, a infrastructurii dar mai ales a cadrului legal pe care il putem imbunatatii la nivel local.  

RAPORTUL Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice din România

- EXTRAS -

Sursa: Site-ul Presedintiei 

 

Problemele sistemului de învăţământ tind să aibă un efect negativ mult mai puternic asupra rezultatelor şcolare ale elevilor provenind din fa­mi­lii sărace, elevilor romi, celor cu cerinţe educaţionale speciale sau ale celor infectaţi cu HIV. Aceştia sunt de multe ori marginalizaţi, segregaţi şi uneori chiar excluşi în şcoli din România.

La nivelul şcolilor există încă bariere fizice pentru participarea şcolară a copiilor cu dizabilităţi. În ciuda legislaţiei care obliga la adaptarea clădirilor pu­blice pentru a permite accesul persoanelor cu dizabilităţi, există încă dificultăţi de fond în şcoli mai ales din oraşe mici şi din mediul rural. Rampa de la intrarea în şcoală este insuficientă pentru a asigura participarea efectivă, accesul la nivele superioare fiind încă limitat, iar grupurile sanitare neadaptate persoanelor în scaun cu rotile.

Există de asemenea bariere fizice pentru participarea la educaţie a copiilor din sate sau localităţi izolate, transportul şcolar, atunci când este asi­gurat, fiind dependent de vreme şi de starea drumurilor.

Numărul mic de locuri care există în grădiniţe faţă de nevoi/cerere este cauza pentru care un mare număr de copii aparţinând grupurilor vulnerabile nu beneficiază de un serviciu care ar putea juca un rol semnificativ în creşterea şanselor de integrare şcolară cu succes a acestora.

Date privind participarea la învăţământul obligatoriu al copiilor aparţinând unor grupuri dezavantajate sunt deosebit de îngrijorătoare.

-  doar 28% din cei aproximativ 52.000 copii cu dizabilităţi primeau “o formă de educaţie”, conform unui studii la nivelul anului 2005

-  41%, respectiv 1,536 dintre cei 3,711 copii infectaţi cu HIV nu partici­paseră la nici un fel de formă de educaţie în 2004

- conform Recensământului din 2002, doar 21% dintre copiii romi de vârstă 15-18 ani erau încă elevi (18% dintre fete şi 24% dintre băieţi), comparativ cu 75% dintre elevii de alte etnii 

- aproximativ 31% dintre copiii romi preşcolari merg la grădiniţă, comparativ cu 70% dintre copiii de alte etnii.

 Un caz special de neparticipare la educaţie este cel al copiilor romi din comunităţi tradiţionale şi mai ales al fetelor rome.

 Şcolile nu sunt suficient pregătite să înţeleagă, să accepte şi să pro­mo­veze diversitatea, fiind prea puţin deschise pentru a valorifica specificul cultural al unor grupuri minoritare sau pentru a se adapta acestui specific şi a facilita şi în acest fel participarea şcolară a copiilor aparţinând acestor grupuri.

Recomandări:

Evaluarea calităţii sistemului educaţional trebuie pusă la baza schemelor de finanţare. Performanţa trebuie însă evaluată diferenţiat, plecând de la situaţia specifică a comunităţilor în care acţionează fiecare unitate şcolară în parte.

Este utilă concentrarea pe atragerea în sistemul de educaţie pre­şcolară a celor aproximativ o zecime dintre copiii de vârstă preşcolară care ră­mân momentan în afara acestuia. Alături de întărirea colaborării dintre şcoală şi asistenţii sociali şi mediatorii şcolari, mai multe tipuri de programe pot con­tribui la aceasta. Între ele se numără extinderea reţelei de grădiniţe publice, eventuala subvenţionare a copiilor ce se înscriu în grădiniţe, prin vouchere pe care aceştia le pot folosi la înscrierea în orice formă acreditată de învăţământ preşcolar.

Propuneri prioritare pentru reducerea riscurilor sociale privind educaţia:

- Dezvoltarea unor unităţi şcolare integrate care să deservească micro­regiuni rurale prin asigurarea transportului pentru preşcolari şi şcolari, in­clusiv la nivel secundar superior.

- Dezvoltarea (cu prioritate în şcoli din comunităţi dezavantajate) unor pro­grame naţionale de servicii educaţionale secundare (de tip after-school, con­siliere şi recuperare şcolară a elevilor cu risc de abandon) şi angajarea de consilieri şcolari, asistenţi sociali şi mediatori şcolari pentru susţinerea copiilor din familii aflate în situaţii de risc.

- Creşterea capacităţii instituţionale în vederea scăderii vârstei obligatorii pen­tru a urma grădiniţa la 4 ani ( 5 ani într-o primă etapă) astfel încât să se asigure frecventarea grupei pregătitoare înainte de vârsta de 6 ani pentru toţi copiii. Astfel, se va asigura participarea şcolară de la 6 ani, educaţia la vârste cât mai mici contribuind semnificativ la reducerea impactului facto­rilor socio-eco­nomici defavorizanţi asupra evoluţiei şcolare şi profesionale ulterioare.

Alte recomandări

Micşorarea normei de predare şi implicarea personalului didactic în servicii educaţionale secundare (recuperare şcolară, activităţi de tip after-school, pro­grame educaţionale la nivel de comunitate etc.) oferite de unitatea şcolară. În acelaşi timp, este necesară o interdicţie explicită, prin lege, pentru per­sonalul didactic de a desfăşura activităţi de tip after-school sau meditaţii cu elevi proprii, în afara unităţii şcolare în cauză. O astfel de măsură poate deter­mina o reducere a inegalităţilor de tratament existente între elevii din aceeaşi clasă în relaţia lor cu cadrele didactice. Implementarea unui curricu­lum centrat pe com­pe­tenţele necesare dezvoltării personale şi economiei cu­noaşterii şi adaptat mai bine la realităţile sociale şi la cerinţele anga­jatorilor.

Curriculum şcolar trebuie să pună într-o mult mai mare măsură accent pe dez­­voltarea unor competenţe cheie şi mult mai puţin pe transmiterea de infor­maţii sau încărcarea elevilor cu sarcini repetitive, care nu contribuie la dez­voltarea unei gândiri critice şi creative.

Trebuie evitată de asemenea utilizarea excesivă a unor auxiliare didac­tice/caiete speciale, pe care copii din medii dezavantajate nu şi le pot permite.

Utilizarea curentă a computerului şi accesul la internet ca resursă di­dactică în şcoală sunt soluţia pentru evitarea adâncirii decalajelor existente datorită resurselor limitate pe care copiii le au în familiile sărace sau cu nivel redus de educaţie.

Trebuie căutate mijloace de atestare a competenţelor dobândite în afara şcolii. Este necesară susţinerea şi extinderea programelor de tip “a doua şansă” prin implicarea asistenţilor sociali şi a mediatorilor şcolari.